Bine-mi pare
Vara e tot ce ai nevoie ca să ieși din amorțeala dobândită în trei sferturi de an. Măcar acum, când ai atâtea oportunități, mișcă-ți trupșorul gingaș și altfel decât prin drumul până la muncă și zbânțuiala din club. Nici n-ai idee câte poți face dacă-ți dai o șansă. Sunt îndrăgostit de vară pentru că săptămâna îmi poate arăta așa:
Luni – sală
Marți – rugby tag
Miercuri – escaladă
Joi – rugby tag
Vineri – înot
Sâmbătă – parașutism
Duminică – parașutism
Mai adaugă și câte o ieșire cu bicicleta, filme, petreceri și festivaluri în aer liber, marea, muntele. Spune tu de nu-i grozavă vara când nopțile îți oferă contextul perfect pentru amintiri faine.
P.S: nu contează că ai serviciu; în afară de parașutism toate activitățile sunt de seară.
Îmi place vs trebuie
Nu de puţine ori am fost pus în situaţia de a fi nevoit să fac ceva ce nu îmi place. De altfel, cu toţii suntem puşi în poziţia asta mai rar sau mai des. Părinţii îmi spuneau: “Davide, nu întotdeauna faci ce-ţi convine aşa că la treabă”. E frumos pentru că de obicei puteam asocia aceasta frază doar cu subiecte legate de educaţie, anume materii ce îmi displăceau sau nu le găseam folosul. L-am găsit între timp. Cam târziu ce-i drept.
Îmi place să vorbesc, dar nu îmi place să scriu.
Îmi place să fiu aproape de oameni, dar nu de orice oameni.
Îmi place să studiez şi experimentez grafica, dar nu să fiu nevoit să o fac.
Pentru că a venit din nou acea perioada mai importantă din an în care pentru a face ce-mi place trebuie să trec şi prin altele, am nevoie să exersez puţin condeiul. Dar nu oricum, ci pe placul meu, vorbind şi scriind despre un scop bine definit în mintea mea, dezvoltarea personală.
Sper să ne ajutăm reciproc şi să ne facem mari :)
