Până la urmă, “să fim mai buni” e doar o teorie
Să spunem că mai toți am citit ceva filosofie. Și pe lângă asta, mai știm și ceva istorie, geneză evoluționară.
Cu toate că știm lucrurile acestea, tot ne gândim care este scopul nostru pe Pământ, cum trebuie să ne trăim viața. Și în timp ce ne întrebăm noi asta iar și iar, ne mai uităm urât la colegul de muncă lăudat de șef, mai bârfim pe cei doi care sunt împreună deși unul dintre ei e vai de capul lui (în ochii noștri, normal). În mare, suntem răutăcioși unii cu alții.
Pe lângă atitudinea asta distructivă față de (mai mult…)
Manifest pentru conștientizare
Țineți minte când erați mici iar cuvintele voastre preferate erau “ce e asta”? Și, bineînțeles, cei care aveau răspunsul erau de cele mai multe ori părinții. Ei bine, nu peste foarte mult timp probabil că fiecare dintre noi vom fi enciclopediile celor mici, atotcunoscătorii lor. Fără niciun dubiu fiecare părinte va fi întrebat absolut TOT. (mai mult…)
Say what you mean and mean what you say
Uitându-mă prin lista mea de followeri, am văzut că ultimii zece urmăritori erau conturi de companii. Nimic deranjant, până să dau click pe câteva dintre ele și să văd că își postau doar conținut de pe site, iar follow to follower ratio era cam de 20:1. Toți avem foarte, dar foarte mulți urmăritori artificiali așa că am încercat să îmi comunic frustrarea:
Mă așteptam la două trei retweet-uri, o menționare ceva și atât. În schimb, am mai primit și asta:
Două tipuri de oameni
Prin online pe la noi există două tipuri de oameni:
- oameni care integrează în articole filmulețe youtube lungi și prezentări ale altora pentru a-și crește “average time on site”-ul; aceștia sunt și genul care dau click pe filmuleț ca să îl vadă extern (pe youtube) când citesc articolele altora.
- și mai există oameni cărora doar le place să împărtășească conținut pentru valorea lui; aceștia sunt și genul care dau linkuri faine mai des pe twitter și pe facebook, decât să facă un articol întreg în jurul lor. (mai mult…)
Vreau să citesc tot
A fost o vreme când citeam foarte multă beletristică. A fost o vreme când citeam cărți de self-help. A fost o vreme când citeam ce mi se cerea. A fost o vreme când nu citeam mai nimic și a fost o vreme când regretam vremea asta.
Acum este o vreme când skim-uiesc articole și cărți profi, când citesc un roman într-o lună. Acum este o vreme când n-am timp să citesc, dar vreau. Vreau să citesc tot ce ține de domeniul meu și vreau să citesc bine.
Acum este și concursul lui Chinezu pentru un curs de photo-reading care mi-ar putea veni direct în întâmpinarea acestei dorințe. Cursul va fi ținut de Connie Larkin, iar detalii se găsesc aici.
Am mai cochetat prin liceu cu anumite tehnici de citire rapidă însă niciodată sub îndrumarea cuiva. Ăsta cred că este și motivul pentru care nu mi-a ieșit. Am citit despre Connie și tehnica sa în mai multe articole iar din feedback-ul participanților am rămas cu trei cuvinte cheie: înțelegere, creativitate, rezultate.
Cum nici nu mai încape vorba că domeniul în care lucrez îmi cere să-mi dezvolt aceste atribute pe cât posibil, sper să pot urma cursul de photoreading iar când va mai fi vreunul ca mine care să caute impresii despre el pe google, să ajungă pe blogul meu unde mă voi lăuda cu ce am rămas în urma lui.
