Dau un Samsung D880
Nu mi-au plăcut niciodată concursurile în care trebuie să cerșești like-uri sau să argumentezi de ce crezi tu că meriți premiul X. Scopul oricărui concurs este să atragă cât mai mulți oameni pe pagina brandului și, eventual, să interacționeze cât de cât cu el. Eu, de exemplu, vreau să dau un Samsung D880 Duos pe care nu îl mai folosesc de câțiva ani. Ce aș putea face? Dacă aș veni din partea Samsung și aș vrea să apar pe bloguri aș cere o analiză comparativă între telefonul respectiv și alt terminal dual-sim de la un producător diferit. Așa participantul vede de ce telefonul meu este mai bun și le explică și cititorilor lui de ce crede asta.
Altfel, dacă aș vrea să-mi îmbunătățesc timpul petrecut de cititori pe blogul personal, aș cere ca participantul să aleagă trei posturi preferate de la mine și să scrie la el pe blog câte un motiv pentru care crede că merită citite. Așa omul îmi și skim-uiește articolele, dar îmi aduce și unul, doi, zece vizitatori noi. În schimb, nu fac asta, pentru că vreau doar să atrag participanți cât mai mulți, care să dea un ochi pe blog. Mai mult, cine sunt eu ca să cer argumentări? :)
Așadar, mecanismul este extrem de simplu: lasă un comentariu în care îți anunți participarea și mai adu o persoană care să confirme ca a ajuns aici prin intermediul tău. Înscrierea ta se validează când am două comentarii care arată așa:
X: Mă înscriu și îl aduc și pe Y
Y: Mă înscriu și am fost adus de X.
Normal, e loc de trișori, dar și eu am mai trișat și știu după ce să mă uit. Deadline-ul este 11 ianuarie, ora 23:59.
Sper că telefonul va face pe cineva fericit și în același timp mi-am spus și eu oful prin acest mini-manifest împotriva concursrilor de like si dovedire a meritelor deosbite pentru a primi un breloc.
Telefonul este în stare bună, vine cu încărcător și arată cam așa:
UPDATE: poți aduce și mai mulți participanți, dar comentariile trebuie să arate așa:
X: Mă înscriu și aduc pe W, Y, Z
W: Mă înscriu și am fost adus de X
Y: Mă înscriu și am fost adus de X
Z: Mă înscriu și am fost adus de X
Oricâți oameni aduci, însă, nu îți sunt modificate șansele de câștig. Tot cu o singură înscriere participi la tragerea la sorți.
Punem literă cu literă
Și îi dăm pe mână unui blogger un Chevrolet Captiva pe timp de weekend. Cui vreau să i-l dau eu? Păi uite, Andrei Zaharia. Să argumentez. Eu nu sunt pasionat cine știe cât de mașini și fotbal; am altele mai atipice. E, fata asta știe mai multe despre mașini decât toți prietenii mei băieți puși la un loc (nu mă mai leg de fete după episodul Valentina Capătă, care știe mai mult rugby și decât Chinezu :D). Dacă ea nu merită să testeze mașina aia, nu mă pot gândi la altcineva eligibil. Dar o merită, așa că mă gândesc.
Următorul blogger pe care aș vrea să-l văd în mașină este Cabral. Asta din două motive. În primul rând pentru că este de-al meu și are Citroen, iar în al doilea pentru că ar putea scrie o recenzie a mașinii pentru CeRecomand.ro.
În final, ultimul căruia i-aș înmâna cheile de la Chevrolet este Grim Cris, pentru că ar fi genială poanta. Câți adolescenți s-ar putea mândri că au câștigat o mașină în teste, până să poată da de carnet?
Tehnicalități:
Acesta reprezintă biletul de participare la concursul Chevrolet Captiva pentru bloggeri organizat de Mircea pe Automarket.ro sau mă rog, contribuția la acordarea premiului.
Cum să o dai în bară cu ceva simplu
Nu-i o gafă uriașă, dar să treacă așa cu vederea parcă nu merită; mai ales când vine din partea unei agenții interactive.
Datele problemei: republika a organizat pe la începutul lui februarie un concurs prin care puteai câștiga câteva premii în schimbul unei definiții foarte votate pentru Social Media. Exista până și regulament.
Totul bun și frumos până acum. Dau de concurs la o prietenă prin facebook, îi citesc definiția, îmi place și o votez. Sunt dus pe pagină dedicată doar ei unde șoc surpriză… pot să o votez de câte ori vreau. Ce vreau să spun cu asta: fiecare click pe care îl dau pe numele ei îmi este înregistrat ca vot valid. După cum vedeți mai sus, regulamentul nu îmi interzice asta și cum nu există nicio limitare din programare, îmi fac de cap. Scriu o definiție ce îi aparține unei prietene și are ceva însemnătate dacă îi dai credit (Media socială reprezintă o supă primordială a haosului) și apoi o las cuminte să strângă voturi.
După câteva zile îmi amintesc de concurs și intru să văd cum stau. Media voturilor era de 40-60 per definiție/persoană, mai puțin a unui zmeu care strânsese deja peste 400 de voturi în două-trei zile cu o definiție a la Wikipedia. Îmi dau seama că amicul s-a prins de eroarea republicanilor și profită de ea.
PRIMA GREȘEALĂ DE COMUNICARE
În speranța că nu au postat concursul și l-au uitat acolo, republika trebuia să intervină imediat ce a constatat greșeala și bine ar fi fost să își dea seama de ea rapid. Dacă nu s-au prins, au greșit. Dacă s-au prins și nu au reacționat imediat, au greșit. Concursul era clar că fusese compromis.
Cum reacționez eu: folosindu-mă de o mică unealtă a mac-ului, programez voturi pentru definiția mea, cât să am întotdeauna mai multe decât următorul clasat (cu câteva sute). Așa că din ambiția mea și a urmăritorului meu, până la deadline-ul concursului se strâng câteva mii de voturi, dintre care cel puțin 90% ale noastre (eu vreo 5000, următorul vreo 4000).
A DOUA GREȘEALĂ DE COMUNICARE
15 februarie, deadline-ul. Pagina de votare este înlocuită cu asta:
După cum se observă, oamenii și-au dat seama că au încurcat treaba cu regulamentul și programarea încă de la început și introduc date noi, post factum: De mâine urmează să mă asigur că voturile au fost date corect. Păi stai așa, ce înseamnă voturi corecte că regulamentul după care am jucat nu spune nimic despre asta și ce nu este interzis, este permis, nu?
Cum ar fi fost administrată mult mai ușor mini-criza: Din cauza unor erori de programare din partea noastră, unii participanți s-au putut vota de mai multe ori și deși am uitat să interizcem asta în regulament, nu este corect pentru restul participanților. Am remediat eroarea. Ne cerem scuze și vă invităm să luați parte din nou la concurs până pe 30 februarie. Mulțumim pentru înțelegere.
Greșeala recunoscută este pe jumătate iertată. Nici măcar publicitarii n-ar trebui să uite învățăturile bunicilor și părinților : ).
A TREIA GREȘEALĂ DE COMUNICARE
Imaginea de mai sus a rămas pe homepageul republika.ro ceva vreme. Am ținut numărătoarea pentru primele zece zile ce au depășit deadline-ul inițial de 15 februarie, apoi am uitat. Ce trebuie să faci imediat ce te confrunți cu o criză? Să comunici. Corect și sincer. Ce-a făcut republika? Nu ce trebuia. Păi măi băieți, suntem serioși sau ce facem?
A PATRA GREȘEALĂ DE COMUNICARE
Au dat premiul și s-au lăudat cu asta.
Screenshot-ul de mai sus l-am făcut pe 28 februarie, deci la 13 zile peste deadline. Tot asta găsiți și dacă intrați acum la ei pe site. Acum că i-au șters vre-o mie de voturi băiatului, nu înseamnă că au reparat treaba.
Cum și de ce mi-am băgat nasul
Am scris câteva paragrafe în postul ăsta imediat ce mi-am dat seama de greșeala celor de la republika. A stat în draft de atunci pentru a urmări evoluția situației. Prima oară postul suna așa (copy paste, fără imagini):
Pe republika.ro găsiți un concurs ce sună bine, cu premii faine, dar greșit. De ce greșit? Citiți în continuare.
Conceptul: dă o definiție bună pentru Social Media și poți câștiga un mouse, un background de twitter și un teambuilding cu organizatorii. Invită-ți prietenii să te voteze pentru că va câștiga cea mai votată definiție.
Greșeala: poți să te votezi de oricâte ori vrei. Nici regulamentul (vezi poză) nici scriptul de pe pagină nu îți interzic asta. Normal ar trebui introdusă o limitare de un vot/ip/zi. Este și proxy friendly, așa că pot să mă votez (da, m-am înscris ca să văd dacă se prind de șmecherie sau nu și să văd cum reacționează) de pe un ip diferit de fiecare dată. Dar asta ar învinge scopul experimentului și articolului :D
Soluția: introdusă o nouă regulă în text – Este permis doar un vot per ip pe zi – ori limitare din scriptul concursului și reînceperea lui, în ambele cazuri.
Până acum, niciuna dintre măsurile de mai sus n-au fost luate. Să vedem.
Și mai zice lumea că PR-ul e degeaba. Aș putea face și o lucrare de licență cu exemplul ăsta.
Facem o treabă?
e lunguț textul așa că mai bine asculți asta cât citești:
Anul trecut făceam la un seminar fain o comparație între situația politică din state și cea de la noi. Inevitabil, ajungem să discutăm despre promisiuni electorale nerespectate și ani fără progres. Naiv, dar hotărât să îmi suțin ideea am venit cu soluția:
Contract de candidatură
Se încheie următorul acord între:
Subsemnatul Traian Mircea Antonescu, domiciliat la casa lui, posesor al cărții de identitate seria și numărul, în calitate de candidat.
și
Locuitorii orașului x (vorbeam de primării atunci), reprezentați de Echinocțiu Cabal Întâi, președintele Societății Civile (aici mai e de discutat) în calitate de alegători.
Articolul 1 – Obiectul Contractului
1. Obiectul contractului este constiuit din următoarele:
a). Candidatul se obligă a respecta promisiunile electorale făcute pe durata campaniei, acestea găsindu-se anexate prezentului acord sub forma de declarații sub semnătură.
b). Alegătorii au avut datoria de a se prezenta la vot pentru a alege noul Primar General
c). Semnarea prezentului acord de ambele părți este obligatorie pentru validarea voturilor din turul de scrutin ce a determinat rezultatul electoral prezent.
Articolul 2 – Declarații si Garanții
1. Candidatul declară respectarea următoarelor (exemple irelevante):
a). lăsarea bordurilor neschimbate pe toată durata mandatului
b). construirea a trei parcări subterane în zonele centrale ale orașului
c). construirea a 18 spații verzi
d). reamenajarea tuturor parcurilor
e). interzicerea lucrărilor ce afectează traficul pe timpul zilei, cât timp nivelul de zgomot nu depășeste limita admisă pe timp de noapte
f). promisiunea de a nu candida pentru nici o altă funcție (președinție) pe durata mandatului
2. Alegătorii declară respectarea următoarelor:
a). prezența la vot în proprție de minim 51%
Articolul 3 – Nerespectarea acordului
1. Dacă până la încheierea mandatului candidatul nu a îndeplinit toate promisiunile declarate și anexate prezentului contract:
a). Candidatul se obligă a plăti suma de 2 500 000 RON (25 miliarde vechi, sumă exemplu) din fondurile proprii către Societatea Civilă (trebuie discutat unde ajung banii. ar putea fi redistribuite fondurile către asociațiile de locatari)
b). Candidatului îi este interzisă candidatura la orice funcție politică pe termen de 10 ani
c). Un an în închisoare de minmă securitate am mai zis la mișto
Articolul 4 – Situații speciale
1). Încetarea mandatului înainte de termen
a). în caz că partea numită Candidat nu își poate duce la bun sfârșit mandatul pe motiv de boală/accident, atribuțiile și obligațiile sale vor fi transferate unui înlocuitor desemnat prin împuternicirea anexată acordului;
b). Înlocuitorul va fi desemnat la semnarea acestui acord și va declara pe propria răspundere că își asumă acest rol
c). Înlocuitorul își asumă luarea la cunoștință și responsabilitatea măsurilor ce vor fi luate în caz de nerespectare a contractului
Articolul 5 – Durata contractului
1. Prezentul contract este valabil până la:
a). încheierea mandatului, repectând toate promisiunile electorale
b). îndeplinirea clauzelor din Articolul 3
CANDIDAT
ALEGĂTORI
Mă îndoiesc că sunt primul căruia i-a venit ideea acestui acord, dar nici atunci, nici acum, habar n-am dacă a mai fost enunțată de cineva.
Acum, loc de mânării există orișicum că doar de-aia-i lege, să poți să o încalci. Dar cum toți se bat în piept că fac și că dreg, iar mijloacele de manipulare își cunosc perioada de glorie, textul de mai sus are rolul de a-i face pe dragii candidați să fie mai rezervați în declarații. Că o merge, că n-o merge, ar fi bine dacă ar exista.
L.E: cine se prinde de substratul a două cuvinte din primele paragrafe îl câștigă pe-ăsta micu’ (cu precedentul doritor nu m-am mai găsit).
L.E2: am mai alăturat un cuvânt celor două, ca să vă fie mai ușor.
Offtopic și mult mai mișto: în opt luni voi fi unchi și sunt tare bucuros!
