Cred în blogosfera tânără pentru că a devenit conștientă ca are (de fapt avem) ceva de demonstrat.

S-au dus zilele boom-ului twitter, când toți se citeau între ei pentru ca abia se cunoscuseră și offline. Acum fiecare demonstrează cu ce a rămas. Generația care abia își făcuse blog pe wordpress sau blogpsot a trecut pe .ro, citește zeci de articole despre blogging & social media și publicitate & PR. Cei mai norocoși rămân și cu informația de care au nevoie.

În doi ani de zile, bloggerii tineri au devenit mai disciplinați, mai alerți, mai integrați în realitate și au conștientizat că seriozitatea este un punct forte. Au început să participe activ la discuțiile despre cine ce și cum livrează și nu puțini dintre ei s-au poziționat de partea celor care merită șanse. Și demonstrează asta cu articole bune, rapoarte sau activări interesante. Cel mai important în toată treaba asta este că încă experimentează.

Am încredere în blogerii tineri și am să îi suțin și promovez unde și cum pot.

Pentru că dacă noi între noi nu facem asta, ce pretenții să avem de la ceilalți? :)

P.S: in caz ca nu era suficient de clar, ma consider printre cei mai tineri dintre bloggeri

Întâmplător, acum vreo două zile am dat peste istoria mai puțin cunoscută a cartofului. Pe scurt, Frederick cel Mare, rege al Prusiei, voia ca prusacii să integreze cartoful în recoltele lor. Astfel ar fi avut două surse de carbohidrați, prețul grânelor ar fi scăzut (pâine mai ieftină), iar riscul de foamete ar fi fost mai mic.

Totuși, în Prusia secolului XVIII alimentația oamenilor era dominată de carne și pâine, iar aspectul estetic al cartofului nu era foarte tentant. Ca o primă încercare, Frederick a făcut cultivarea lor obligatorie prin lege, iar câțiva oameni au fost executați pentru că au refuzat. După ce a văzut că acea strategie nu funcționează, a apleat la o soluție de marketing. A fâcut din cartof un produs exclusivist, acesta fiind cultivat doar în recoltele regale. Genialitatea ideii a stat în ordinele pe care le-a dat gardienilor: să păzească recoltele, dar fără prea mare atenție, deci să permită furturi. Ideea miza pe mentalitatea sătenilor de pe vremea aceea: dacă merită păzit atunci merită furat (mulți gândesc la fel și acum).

Urmările au fost zeci de recolte de cartofi crescute ilegal și integrarea plantei în alimentația zilnică. Practic, o campanie de rebranding este piatra de temelie a cartofilor prăjiți, chipsurilor și restul variațiilor. O campanie de rebranding a schimbat lumea.

În concluzie, teoretic este posibil să existe campanii care chiar să aibă un impact asupra vieților noastre. Practic avem exemple?

 Despre istoria cartofului și alte campanii de comunicare istorice via Ted. Sursă foto.

Nu îl întreb nimic pentru că oricum nu-mi spune ceva relevant moca. Ce, vrea să învăț și eu și să-i iau pâinea de la gură?

Ei bine, nu e deloc așa. Bloggerii respectivi, cei cu ceva experiență, sunt oameni care mizează pe dezvoltarea mediului, a acestei lumi de life-business formată din bloguri. Competiția, dacă vrei să-i spui așa, este mai mult decât binevenită, doar e loc pentru toată lumea!

Ce am învățat eu din toată experiența asta este să îi văd pe cei ce știu mai multe decât mine, despre meseria de blogger, ca niște parteneri, ca niște prieteni. Prieteni care îmi vor răspunde fără dubiu la întrebări, dacă sunt relevante.

Pentru asta, blogosfera merită aplaudată.

O trecere în revistă a articolelor despre tabără găsiți la Manafu.

Iată câteva date din brieful Durex:

Campaign objectives

a) Obiectiv 1: Încurajarea/atragerea cuplurilor să aleagă Durex Pleasure Max ca metodă contraceptivă.

b) Obiectiv 2: Durex Pleasure Max să primeze în topul preferinţelor a 60% dintre consumatori.

Message

a) Monotonia şi rutina din viaţa sexuală dispar cu ajutorul lui Durex Pleasure Max.

b) Plăceri maxime cu Durex Pleasure Max.

Required: print, spot tv, spot radio

Și rezolvarea creativă…

Printuri:

Scenariu Spot Tv:

O melodie antrenantă rulează pe fundal. Un bărbat îmbrăcat în costum are o prezentare la o conferinţă. Camera încadrează participanţi din sală, iar admiraţia, poate chiar invidia, poate fi citită în expresiile lor. Când îşi incheie prezentarea este aplaudat în picioare de către toată lumea, iar în culise este felicitat de către toţi. Pleacă spre casă, iar pe drum întoarce capete. Ajunge acasă la iubita sa şi încep să se sărute. Iubita sa este minionă, are părul prins, poartă ochelari construind o imagine pudică. Când ajung în dormitor ea ia atitudine, aruncă ochelarii, îşi desprinde părul şi îşi împinge iubitul în pat. Se duce la sertar şi scoate de acolo un strap-on. Se întoarce către iubitul ei şi ridică o sprânceană. Acesta zâmbeşte şi scoate din buzunar un prezervativ Durex Pleasuremax, apoi ridică din sprânceană. Iubita sa aruncă strap-on-ul şi sare în braţele sale. Muzica se opreşte, ecranul devine negru şi  apare logo-ul Durex, cu mesajul Sexperience sub el, în timp ce o voce bărbătească spune: Mai bine surprinde-o tu…

Text Spot Radio – timeline – la două săptămâni după apariția celorlalte materiale :

Nu pierde situaţia de sub control, mai bine surprinde-o tu.

Așa-i că-ți vine să cumperi imediat o cutie? Nici mie, dar atunci, ca și acum, încă învăț ce vinde ;)

Mai jos vă arăt două spoturi superbe și unul amuzant, chiar și cu articolul ăsta la activ :)

• oameni care integrează în articole filmulețe youtube lungi și prezentări ale altora pentru a-și crește “average time on site”-ul; aceștia sunt și genul care dau click pe filmuleț ca să îl vadă extern (pe youtube) când citesc articolele altora.

• și mai există oameni cărora doar le place să împărtășească conținut pentru valorea lui; aceștia sunt și genul care dau linkuri faine mai des pe twitter și pe facebook, decât să facă un articol întreg în jurul lor.

Acestea fiind spuse, mai jos aveți o prezentare cu cele mai faine statistici din lume:

Sau stai puțin. Dacă băieții de la Apple au obervat că iPad-ul nu se mai cumpără la fel de mult, consumatorii așteptând iPad-ul 2? Dacă s-au gândit că ar vrea sa sporească un pic vânzările înainte de anunțarea noului device și doar au lansat niște zvonuri, cât să credem că versiunea nouă nu va avea cine știe ce upgrade-uri. Dacă ajungi să îți cumperi un iPad acum, iar peste două luni vezi că modelul nou are feature-urile pe care le voiai?

O fi advertorial, n-o fi advertorial, vedem la lansare.

img source

Cam așa am ajuns să mă interesez despre responsabilitatea comunicării și despre venting. Venting-ul este practica aceea în care îți eliberezi frustrările și nemulțumirile într-un fel sau altul. Unii zbiară, alții sparg sau lovesc lucruri, iar cei mai maturi dintre noi pur și simplu spun ce le nu le convine. În vreme ce primele tactici îți aduc gratificare imediată și îți calmează nervii pentru moment, dar fără să soluționeze problema, exprimarea gândurilor cu franchețe (atitudine ce nu prea ne caracetrizează) are un efect benefic atât imediat cât și pe termen lung.

Stop! Quote time:

When you feel any emotion such as anger or sadness, if it does not reach the person or the person is not affected by your emotion then the only person it is hurting is yourself.

Sherpa at a Buddist Workshop

Acum ceva vreme am tot cochetat cu lovirea pereților sau testarea abilităților de tenor, dar am observat că eliberarea temporară a frustrărilor nu face decât ca următorul episod să fie și mai accentuat. Fapt destul de logic gândindu-ne că un geam spart nu rezolvă nicio problemă. Așa că m-am făcut băiat mare și am tras următoarele concluzii:

• când ceva te supără, dar nu poți face absolut nimic (pentru că nu depinde de tine), schimbă-ți perspectiva și tratează situația ca pe un fapt, nu ca pe o problemă
• nu face din țânțar armăsar, dar nici din armăsar măgar, ci încearcă să vezi lucrurile exact așa cum sunt
• dacă te supără ceva prin intermediul cuiva, cuvântă fără perdea, dar diplomat

Eu încă mă dumiresc despre efectele comunicării, pentru că deși pare un subiect simplu… nu-i. Și dacă feedback-ul și venting-ul sunt teme ce îți stârnesc și ție interesul cât de cât, te invit să citești din impresiile pe care le-a primit prietenul sus menționat pe un training ce îl ține.

Iată ce am scos ultima oară:

- o companie producătoare de telefoane mobile să ofere gratuit un smartphone simpluț (bun de mail, twitter, facebook),  al cărui wallpaper să ruleze reclame continuu. Costurile de producție ar fi neglijabile pe lângă veniturile din reclamă. Cine n-ar vrea să primească un smartphone fain gratuit, cu costul unui wallpaper dinamic cu reclame dintre care unele chiar te-ar putea interesa.

- campanie de guerillă pentru Cosmote -> Pe culorile semafoarelor din intersecțiile aglomerate să fie lipite stickere cu texte semi-transparente astfel: Roșu – Vodafone, Galben – Orange și Verde – Cosmote, iar sub ele mesajul: Chiar îți place să stai la semafor? sau E frustrant, știm. Vă prindeți de implicațiile discrete (cu Cosmote te miști rapid, economisești timp, nu pierzi vremea etc.). Nu știu cât de legală este, dar hei, all’s fair in love and advertising. Găsești un grup de tineri să facă asta într-o noapte, îi plăteși la negru și nu îți asumi în niciun act fapta. Buzz-ul din jurul evenimentului ar fi suficient cât să-ți mulțumești clientul, iar resursele necesare sunt minime.

- campanie pentru promovarea curățeniei mediului, direcționată către copii/tineri (pentru că, în fond, este un mare succes dacă reușești să educi generațiile tinere):  se face un site în jurul a două personaje,  de ex Pământeco și Gunoian (ridicole, știu:), care sunt în război. Pe home-page vezi cele două personaje luptându-se într-o fereastră care să aducă a vechile jocuri de bătaie (Street Fighter, Tekken, Mortal Kombat – referințe doar pentru design, lifebar deasupra personajelor, timer – nu trebuie să arate foarte violent); lângă frame-ul cu personajele se află pe fiecare parte un mesaj succint despre ecologie, unul pozitiv lângă personajul bun și unul negativ lângă cel rău, alături de un buton și textele: Ajută-l pe Pământeco/Gunoian să câștige lupta. Când dai click pe unul dintre butoane ești dus către o nouă pagină unde afli că pentru a-ți ajuta personajul să câștige lupta trebuie să uploadezi o imagine cu un exemplu de comportament ecologic/ne-ecologic: eco – imagine cu tine aruncând o sticlă de suc într-un tomberon destinat reciclării plasticului, zonă cu tomberoane si fără gunoaie in jur etc; ne-eco – logic, gunoaie. După ce sunt uploadate, imaginile sunt moderate și afectează în mod direct bara de viață a personajelor de pe prima pagină. Totul durează o lună și barele de viață ale personajelor scad până la deadline, când este declarat câștigător cel cu cele mai multe imagini pozitive/negative. Mai pune un premiu pe deasupra și ai un succes. Conceptul merge și ca aplicație de facebook.

Sunt doar idei nedetaliate, probabil le-au gândit și alții cu mult înaintea mea, dar ăsta este doar un exercițiu pentru care nu-i nevoie de research, ci de o minte deschisă.

Ce ziceți, sunt do-able?

i ma gini

Din nou, nu eu trebuie să te conving că voluntariatul este pentru tine. Argumente există mai multe decât ai nevoie: crești alături de oameni asemenea-ți, este o rampă de lansare profesională extraordinară, îți faci prieteni și afli că deși nu ești școlit în PR, chiar ți se potrivește, treci prin ani de experiențe și evenimente, ba cu bune, ba cu rele și ai unde să te întorci de fiecare dată.

Mie PRIME mi-a schimbat viața. Datorită lui am învățat care îmi sunt punctele forte și slăbiciunile, datorită lui mi-am făcut prieteni din aceia despre care se spune că sunt rari. Mulțumită PRIME am obținut prima slujbă… și a doua… probabil și a treia. Aici am învățat să conduc și să fiu condus, să mă țin de deadline-uri și să am tact. Aici am primit aproape tot ce nu îmi putea oferi facultatea.

Nu știu dacă în organizația noastră vei găsi același lucru ca mine, dar în PRIME sigur ai să găsești ceva, fie că este o pasiune, o competență, o limită sau un prieten. Iar dacă astăzi, până la ora 00:00, îți trimiți CV-ul și o scrisoare de intenție la recrutări @ primeromania . ro ai toate șansele să afli.

David Pripas,

Președinte PRIME România 2008-2009