O minte strașnică
Leapșa asta e cu probleme. A-ți verbaliza o părere despre dorințele domnișoarelor înseamnă automat și o paralelă între comportamentul tău și opiniile expuse. Adică zici că vor asta și asta, dar le faci? Dacă nu, de ce? Dacă da, înseamnă că astea sunt trăsăturile definitorii care îți determină atitudinea? Iar nuanța… atunci faci lucrurile astea pentru că trebuie sau pentru că îți vin natural?
O scurtătură în treaba asta ar fi să răspund simplu și de necontrazis. O domniță dorește de la un bărbat:
- să fie galant; educația bună mereu e sexi
- să fie deștept, pentru că și ea are pretenții intelectuale de la sine, iar o minte strașnică e tare erotică
- să fie amuzant, pentru că atitudinea ta misterioasă nu o face să își lase garda jos și să te vrea familiar
Pe de altă parte, cum ziceam aseară în cuvinte mai frumoase, nu există o femeie universală cu un set standard de cerințe pe care trebuie să le întrunești. Ăsta este substratul, unde treaba devine complicată. Când nu știi sigur dacă vor să fie răsfățate și ascultate, dacă te vor hotărât și în stare să îți asumi sentimentele. Glumesc, asta știi.
Dar până să ajungi să demonstrezi toate asta, fii cum ar trebui să fie orice barbat, nebun și curajos.
Scrisoare frățească
Salutări prietene,
Aud prin târg că nu mai ești așa de fericit. Mi se spune că ești îndrăgostit și nu pot fi decât surprins când aflu că asta nu te umple de viață. Țin minte cum nu de mult ne completam în versuri… unul haios, unul drăgăstos, totul pentru balada aia zdrăngănită la chitară sub fereastra căminului de fete.
Aud că te pierzi printre zecile noastre surori, numai ca să te reobișnuiești cu ele, să înțelegi ce le face să tresară, să te ajute. Știi, bietul meu prieten, că nu trebuie să te folosești prea mult de sfatul lor. Știi că nu le poți lua pe toate de-a gata și că nu sunt sigure de ce-și doresc. Știi că fiecare e superb de diferită. Știi că una se gâdilă, iar alta nu. Știi că una vrea să-i traduci în șoaptă versuri străine, iar alta vrea să o urci pe umăr și să alergi cu ea. Știi că una te vrea doar al ei, chiar dacă nu-ți spune și suferă când nu-i promiți nimic, iar alta mizează pe hazardul jocului dintre voi. Eu știu. Știu că erai ca un copil care în loc să spună eu vreau să mă fac cowboy zicea eu vreau să o descopăr toată, să văd ce o face să zâmbească și să fac asta continuu, în cât mai multe chipuri. Și știu că nu te mai plictiseai de ea.
Aud, dragă prietene, că prin gând îți trece să-ți abandonezi dorința. Aud că noaptea privești către cer după stele căzătoare, că îți urmărești obrajii după gene cu orele și că aștepți să treacă mai repede anul, să sufli în tort și să treci la alt vis. Prostii.
Am ceva timp zilele astea așa că am să te vizitez la sfârșitul săptămânii. Nu de alta, dar sunt sigur că ce aud sunt numai guri rele care nu te vor pe calea asta pentru că cine știe unde ai să ajungi. Eu cred că are să îți fie tare bine. Știi, te admir.
Tinerețea nu e gata,
Tot să ne surâdă soarta.
Cefe late
Acum ceva vreme am avut o mică altercație cu un bouncer într-un oarecare club. Am rezolvat totul discutând, deși după modul de abordare tot ce îmi doream era să îl fac pachet. Oricât de puternic mă cred eu, la cât de mare era malacul sigur n-aș fi reușit cine știe ce. Chiar și așa, trebuie să fii tare slab dacă prima ta armă e violența (fie ea fizică sau verbală). Sunt prea deștept ca să mă bat cu toți tâmpiții, spunea antrenorul de arte marțiale din copilărie și, mic fiind, îi sorbeam toate sfaturile fără să le trec prin vreun filtru de scepticism. Și bine făceam.
Deși de obicei nu sunt considerați decât niște tolomaci impulsivi, perfect logic, dar ignorat, este că sunt de asemenea și soți, tați ori frați. Acum câteva ore, stând la ieșirea de metrou de la universitate, am văzut cât de în afara personajului putea fi un angajat al unei firme de pază și protecție când a primit o vizită de la soția și fiica lui nu mai mare de doi ani. Se încadra în profilul standard de bodyguard: ceafă lată, chel, cu un raport grăsime-mușchi ambiguu și împachetat tot într-un echipament mulat peste burtă. E, când și-a luat fetița în brațe i s-a luminat întreaga față, a devenit familiar, uman. Nu mai era o brută fără minte, era un tată, o persoană cu care poți relaționa.
Pe aici pe undeva trebuie să fie o concluzie despre repercusiunile judecății pripite, dar când e vorba de unul care îți poate rupe oasele mă abțin de la sfaturi. În schimb, îți dau filmulețul ăsta și te las să-ți tragi singur concluziile:
Acum spune-mi, nu-ți repeți “bine că am minte, bine că nu trebuie să fac asta” ?
Dansul dirijorului
Mulți suntem victime zilnice ale dimineților. Ne trezim extenuați, ne lăsăm scufundați în rutina zilei și funcționăm mecanic. Apoi se aproprie prânzul când reușim să mâncăm ceva, ne mai dezmorțim un pic și revenim din nou la tronul sedentarismului, scaunul de birou. Spre seară ne confruntăm cu stări mixte, ce oscilează între energie și oboseală. Ajungem acasă, ne simțim confortabil, luăm cina, (nu) urmărim un program TV, citim online-ul ori o carte și ușurel parcă ne simțim odihniți. Singura problemă este ora voioaselor trăiri: 23:00-24:00. Așa că mai stăm, ne mai găsim de treabă. Se face ora 2-3, închidem ochii și adormim. Vine dimineața, ne trezim extenuați…
Cel puțin așa e la douăzeci și ceva de ani, excluzând serile de petrecere. Soluția am găsit-o în muzică și mișcare. Nu trebuie neapărat să asculți 500 de mile a proclamatorilor ori elevația u2. Ascultă muzica preferată și mișcă-te. Să-ți spun ce fac eu. Datorită mozartrocks am rămas impresionat de energia dirijorilor. Așa că în unele dimineți pornesc muzica tare și în timp ce mă spăl pe dinți dau din periuță cum mă taie capul, dirijând. Este un exercițiu teribil de viguros care te trezește până-n călcâie și îți poți începe ziua mai alert un pic. Iar asta e destul bine când te hazardezi pe trecerile de pietoni din capitală.
Pentru o idee despre conducătorii de orchestre, recomand acest TED Talk, care prin exemplele de dirjiori ne trece un pic și prin leadership. Merită fiecare minut:
P.S: Acum ne cunoștem mai bine, știi ce fac cu periuța dimineața.
PP.S: Am scris un pic despre asta și pe Dentist.ro
