Spuneam acum ceva vreme unei prietene că interacţiunea dintre sexe este un hazard minunat. Este hazard pentru că la începutul oricăror relaţii nu ai cum să fii sigur de altceva în afară de ce simţi tu. Câteodată nici de asta. Este minunat pentru că poţi fi surprins când nu îţi mai pasă să te ţii de regulile tale care funcţionează mai mereu şi îţi zici: Lasă, de data asta e diferit, trebuie să meargă. Şi dai un mesaj în plus, un telefon în care te bâlbâi încercând să spui glume ce înainte îţi ieşeau fără cusur. Dacă ai noroc, chiar va fi diferit. Totuşi, în acest haos poţi fi sigur de un lucru: percepţia ta despre dragoste se va schimba.

Pe la 13-14 ani când începem să avem primele prietenii, primele săruturi şi primele iubiri, interacţiunea dintre sexe este conturată foarte sumar, dar în acelaşi timp exact, prin verbul a sta. Mihăiţă şi Amalia sunt prieteni şi stau unul cu altul. Ţin minte cum multe dintre discuţiile din tabere şi de pe culoarele şcolii nu erau despre teme, ci despre cine cu cine stă. Sinceritatea acestei definiţii a amorului tânăr este incredibilă. La 13 ani ce faci cu prietena ta? Stai. Stai şi te pupi.

Trec câţiva ani, începi să devii mai conştient de sentimente şi simţi mai cu patos care e treaba cu îndrăgosteala. Normele sociale îţi permit să explorezi sexualitatea şi o faci. Odată cu sexul relaţiile trec în alt plan, sunt create legături ce nu mai pot fi definite corect doar prin a sta. De atunci eşti. Daniel şi Andreea sunt împreună. Trecerea aceasta se face natural, firesc. Imaginează-ţi cum ar fi să mergi acum la domnişoara ce ţi-e dragă şi să-ntrebi: Vrei să stai cu mine? Cum termenul deja şi-a pierdut semnificaţia adolescenţei, probabil că îţi va răspunde cu o altă întrebare: Unde?

În final, ajungi în jurul vârstei când viaţa de cuplu implică planuri de durată medie şi lungă iar mariajul este ceva normal. Ajungi să iei mâinile iubitei în palme şi să îi spui că vrei să-ţi trăieşti viaţa cu ea. Foloseşti cuvintele astea şi faci un angajament prin excelenţă, promis pentru toată viaţa – conform textului recitat de preot. Amuzant este că deşi probabil este cea mai importantă şi are o însemnătate imensă, expresia a trăi cu cineva nu este folosită doar în sensul pur, de gest onest pe care vrei să îl faci cu o singură persoană. Nu, porcul ăla trăieşte cu nu ştiu câte femei pe lângă nevastă-sa (observaţi, mi-am permis să scot vinovat doar sexul masculin pentru neregulile în dragoste – doar vreau să fiu citit mai mult de domnişoare decât de domni).

Astfel, viaţa privită doar prin primsa dragostei pare un traseu bine definit în care mai întâi stăm, apoi suntem, iar în final trăim. Adaugă aici şi liberul arbitru şi s-ar putea ca viaţa să fie cel mai frumos joc inventat vreodată.