De ce as lucra in PR Cultural:

- In primul rand pentru sansa de a-i intalni pe cei din tagma aceasta. Trebuie sa fie minunat sa colaborezi cu oameni care tin la piept carti de vizita insemnate cu titluri adiacente culturii. Eu ii numesc oameni de arta, iar o zicala spune ca arta este un triumf peste haos.

- Pentru standardul ridicat pe care ti-l impui. N-ai sa poti spune ca promovezi cultura fara sa incerci sa te identifici cat de putin cu ea. Va trebui sa incerci cultura ca sa o poti promova. Peste medie, cel putin.

- Pentru ca, privind in perspectiva, poti considera ca faci CSR pentru tara ta. Ce altceva poate fi mai responsabil decat sa incerci ridicarea nivelului de cultura al cetateanului? Chiar de reprezinti un teatru, un muzeu ori Opera Nationala, promovand institutia incerci sa aduci oamenii mai aproape de ea. Si un om dus la opera, teatru si muzeu, poate va pasi mai des printr-o bibloteca. Si poate va fi mai atent la cei ce impart sacose in campaniile electorale.

De ce nu as lucra in PR Cultural:

- Cred ca este prea greu. Nu ma vad lucrand in asta pana sa fi acumulat o experienta profesionala suficient de relevanta. Sa mimez ca stiu ce trebuie sa fac si sa-mi asum o responsabilitate atat de mare ar fi o ipocrizie.

- Nu cred ca institutiile culturale au constientizat suficient de bine avantajele PR-ului, deci s-ar putea sa fiu nevoit sa construiesc mai multe mesaje pentru angajator decat pentru public.

- Nu vorbesc in cunostinta de cauza, dar am impresia ca media de varsta in domeniu este destul de crescuta, iar un mediu de lucru batran poate avea consecinte neplacute asupra entuziasmului si originalitatii unui tanar ce crede ca poate schimba lumea.