Nu există atât știi atât faci
Acesta este printre puținele articole în care am să scriu ceva legat de meseria mea. Nu spun nici pe departe că am idei demne de urmat, experiența mea constând doar în doi ani și ceva de activitate într-un ong de profil și câteva slujbe sezoniere în domeniu.
În schimb pot spune că nu aș fi ales altă arie pentru studiile universitare. Unele lucruri ce se învață în facultățile de comunicare ar trebui știute de oricine își dorește să aibă succes scorumnic, fără norocul unor înclinații către știință sau artă.
Mă bucur că am avut șansa de a da nas în nas cu situații în care nu am fost învățat cum să reacționez, dar datorită pregătirii am reușit să fac față. După ce ți-ai tăiat buricele degetelor de vreo zece, douăzeci de ori, până la urmă înveți să toci ceapă ne spunea antrenorul de arte marțiale acum vreo 7-8 ani.

Cât timp ai să lucrezi în ale vorbelor trebuie să fii pregătit de câteva idei preconcepute ce îți pot sta în cale. Pentru că ești un om de comunicare trebuie să reușești să relaționezi cu oricine oricât de antipatic ți-ar fi. Nu există nu-mi place de ăla pentru că e bou. Mai mult, toți vor aștepta asta de la tine, indiferent de experiența pe care o ai. Mulți consideră că un om de comunicare crează branduri doar prin existență, astfel el însuși fiind un brand pe piață. Nu există timp în afara serviciului, esti mereu un om de comunicare ce trebuie să impresioneze. N-ai să poți să te destrăbălezi la petrecerea aia cum făceai în facultate și trebuie să ai un non-verbal excelent. Acestea sunt unele dintre adevărurile parțiale care fac diferența dintre oamenii de PR buni și cei normali.
În experiența mea am învățat și apoi susținut că cel mai important atribut pe care îl poți avea este viziunea de ansamblu. Spus ostentativ, să știi tot ce mișcă. De la relaționări până la evenimente. Indiferent de responsabilitățile care îți revin, ar fi bine să știi cine ce face. Sunt șanse măricele să îți faci treaba destul de bine și dacă te ții de bucățica ta din marele tot, dar n-ai să reușești să îți antrenezi una dintre cele mai importante caracteristici de care dau dovadă marii manageri: proactivitatea. Viziunea de ansamblu si proactivitatea merg mână în mână.
Legat de relaționări, nu există un echilibru perfect de atitudine pe care îl poți învăța altfel decât aruncându-te într-o mare de oameni necunoscuți și interacționând cu ei. Datorită încercărilor mult prea nereușite s-a creat stereotipul blondelor PRiste care se pisicesc excesiv și îți intră intruziv în suflet. Don’t over sell it ar trebui să-ți fie motto. Nici tu nu apreciezi grupurile religioase ce incearcă să îți aducă mântuire veșnică sâmbătă la 8 dimineața în fața ușii.
În final, de ținut minte este că în domeniul ăsta nu ești mincinos cu diplomă și doamne ajută, sper că nici nu vrei.
p.s: articolul ăsta îl veți găsi și într-o revistă studențească.








No Comments