Din nou, despre ce-am mai facut
Nu-mi gasesc timp sa scriu pe blog. Or asa or nu vreau sa-mi gasesc timp.
Ma bucur ca petrec din ce in ce mai mult timp in activitati offline, cu oameni faini si proiecte promitatoare. Incerc sa nu imi neglijez obiectivele de vara, dar in acelasi timp le privesc si printr-un ochi mai matur. Am renuntat la articolele in care povesteam cum am facut fiecare flotare si ce-am simtit deoarece mi se par putin puerile. La fel am facut si cu activitatile pentru mana stanga, dar inca scriu intr-un caiet tip de clasa intai (culmea, nu? :) ).
Imi tot caut pe cineva interesat de escalada ca sa incepem sportul impreuna, dar vara nu e prietena miscarii pentru multi se pare. Am sa incep de saptamana viitoare chiar de sunt singur.
Ultima saptamana din antrenamentul de flotari ajunge maine la jumatate. Momentan ma descurc. Mihnea a spus ca se tine si el de exercitii.
Pregatirile pentru Scoala de Vara PRIME 2009 merg ca unse. Va fi genial!
Am terminat de citit cartea lui Comanescu (Cum sa devii un Nimeni) si am inceput Shogun. Mai bine mai tarziu decat niciodata.
Bani n-am mai strans. In schimb am cheltuit cativa. Dupa weekend am sa acord mai multa atentie acestui obiectiv.
Am scris pe pagina despre mine ca ma declar PRO voluntariat. Asa este si o fac cu placere, dar nu mai imi trimiteti cereri de campanii de PR moca. Fac voluntariat doar pentru ceea ce-mi place cu adevarat si asta nu include cimentul sau vreun partid politic. Multumesc ca v-ati gandit la mine oricum.
Imediat ce n-am sa ma mai simt asa incepator pe noul laptop am sa postez mai des. Va multumesc ca sunteti aici si ca ma cititi, asa slab cum scriu :)
Muah!
Niciodata nu am inteles gestul mimat al pupatului pe obraz. Daca nu vreau sa o fac, de ce totusi imi frec obrazul de al tau si tugui buzele in vant?
Ah, ca asa se cere? Eu nu cer. Nici tu care citesti acum nu cred ca ceri.
Eu de mic am fost invatat sa pup sincer. Buzele mele pe obrazul tau si invers. Pupatul in vant mi se pare unul dintre cele mai false gesturi mondene ce sunt practicate de majoritatea femeilor (sexul celalalt scapa cu stransul mainii). Le vezi cum se iau in brate, casca ochii, zambesc si pitigaie vocea. Cand se pupa, cele cu sange rece nici nu clipesc. Cu buzele tuguiate si obrazul pe lateral isi fixeaza privirea in eter (adica se uita undeva, dar nu vad nimic) si afectiune nevoie mare pe urma.
Vino incoace sa te tzuc!
Dar postul asta nu este despre acele fete, ci despre Amelia, Roxana si Ivana. Frate, fetele astea stiu sa te pupe. Vorbesc tot despre sarutul amical pe obraz, nu altceva. Numai ca buzele lor iti cauta obrazul asa cum isi cauta o sageata tinta. Nu poti sa nu le adori sinceritatea gestului, cum se apropie cu o rapiditate stangace si inchid ochii cand te ating. Cel mai haios mi se pare cand incercam amandoi sa nimerim moalele fetei celuilalt si iese o incrucisare a capetelor cum tineam ‘ghinion’ cand eram mici.
Mie-mi spune multe despre om. Imi spune ca nu depui efortul sa te prefaci in fiecare moment, ca nu esti prada tabieturilor sociale si ca pentru cateva clipe poti fi reala.
Sigur, sunt multe alte fete ce le vad ca (se mai) pupa neprefacut, dar la cele trei de mai sus am observat ca o fac consecvent si cu mai toata lumea.
Asa ca Roxana, Ivana si Amelia, va iubesc la nesfarsit doar pentru gestul asta sincer pe care il faceti. Obiceiurile voastre nu trec neobservate!
nota: Ivanei i-am povestit mai de mult despre intentia de a scrie un post in care sa o mentionez si mi-a spus ca nu vrea sa ii divulg numele. Deh, e persoana publica ce sa mai.
Testul de dupa saptamana 5
Intre cele doua intalniri pe care le-am avut astazi, mi-am gasit timp sa ajung acasa si sa vad cate flotari pot face. Am ajuns pana la 73 :)
Totusi am intampinat dificultati in numararea lor. Incercam sa numar cate 10, dar in acelasi timp nu voiam sa uit cate facusem pana atunci. Asa ca numaram 1-10, apoi 1 – si in loc de 10 spuneam 20, 30 etc. Nu a fost prea productiv pentru ca imi distragea atentia de la ce trebuia sa imi focusez toata energia. Chiar si-asa am reusit sa ajung pana la 73 (deci am crescut cu 20), iar data viitoare am sa rog pe altcineva sa mi le numere.
Mai am o saptamana de antrenament dupa care ar trebui sa fiu in stare sa fac 100 de flotari consecutive :) Daca nu, repet saptamana 6 pana imi iese.
Dintre cei ce au spus ca fac si ei odata cu mine nu stiu cine s-a tinut. Poate Miri :)
p.s: articolul nu are diacritice pentru ca este scris de pe mac si inca nu imi dau seama cum pot sa le folosesc. invatam, invatam.
S-au întâmplat într-o săptămână
[Dă play şi citeşte] © cabral.ro (bine ai revenit!)
A trecut o săptămână în care nu am mai intrat pe propriu-mi blog. Motivele ce au cauzat acest lucru au fost unele dintre cele mai frumose, anume petrecerea timpului cu familia/prietenii.
Miercuri am împlinit 21 de ani, dar petrecerea a început tocmai de luni alături de niscaiva colegi de facultate. Nu suntem noi cei mai apropiaţi din lume, dar ne-am simţit tare bine :) A urmat ziua de marţi cu o şedinţă în PRIME, iar apoi cu o ceainărie simpatică din centrul vechi. Noaptea de miercuri am petrecut-o alături de prieteni în conacul situat în apartamentul 21 din berceni, iar pe timpul zilei am fost vizitat de părinţi. Petrecerea de 21 a fost una dintre cele mai frumoase (doar a fost a mea), iar invitaţii sper că mi s-au simţit bine :D
Joi seară a fost #beertweetmeet în downstairs, unde mi-aş fi dorit să nu fiu aşa obosit şi nici să nu fi venit cu maşina. Chiar şi-aşa, m-am simţit tare bine încercând să învăţ hora să danseze zorba (inutil.. se pare că e mult mai uşor să sari continuu) şi aplaudând tuiteriştii ce s-au încumetat la karaoke :) Vineri seară am sărbătorit o dragă prietenă ce a ajuns la frumoasa vârstă de 24 ani trăiţi intens şi fără regrete (sperăm!).
Aseară am fost găzduiţi de @etcLaura pentru o grozavă noapte încărcată cu monopoly, scrabble, rummy şi risk! (super joc). Am cunoscut o duzină de twitterişti şi ne-am simţit foarte foarte bine.
Între timp am terminat săptămâna 5 din antrenamentul de flotări şi nu am mai scris nimic cu stânga :) Cum mai fiecare petrecere s-a terminat în intervalul 2 – 6 am, dimineţile şi amiezele au fost rezervate somnului. De acum, însă, am să scriu cu stiloul în caietul liniat pe diagonală, ce mi l-au făcut cadou prietenii de ziua mea :D
Ah.. şi mai am de citit 20 de pagini din Cum să devii un Nimeni a lui Iulian Comanescu.
Săptămâna viitoare ce ne rezervă?
Prima zi din saptamana 5
A trecut cu bine :)
Este foarte important să rămâneţi motivaţi pe durata programului. Mulţi se lasă de sală sau alte antrenamente fizice deoarece se aşteaptă la rezultate imediat. Lucurile bune merită aşteptate, iar nimic valoros nu se obţine uşor.
Eu sunt la ultimele două săptămâni din antrenament şi dacă nu voi reuşi să ating targetul atunci, voi repeta şi repeta până îmi iese.
Dragoş zice că succesul înseamnă să faci cea ce spui că vei face. Este adevărat, dar în lupta către succes cel mai mare inamic eşti tu însuţi.
Totul ţine de voinţă, iar voinţa ţine de tine :)
